Home           Semnificatia numelui          Generalitati           Nume de baieti         Nume de fete         Istoria numelor         Alegerea numelui       Link-uri
 
LITERA NUMELUI

A     M
B     N
C     O
D     P
E     R
F     S
G     T
H     U
I     V
L     Z

     



                     
                    

                                
Alegerea numelui 

                                                 
       Alegerea si atribuirea numelui unui nou nascut au fost si sint evenimente de maxima importanta din viata fiecarei familii. Mai complicata ori mai simpla, in functie de loc si de timp, alegerea unui nume a fost aproape intotdeauna un act motivat, desi uneori s-ar parea ca nu este vorba decit de hazard. Iata de exemplu cum se face alegerea la o populatie bastinasa din Noua Zeelanda. in prezenta statuetei unui idol, asezata linga noul nascut, incepe enumerarea acelor cuvinte care ar putea deveni nume de persoana ? calitati, evenimente legate de momentul nasterii copilului etc. Enumerarea continua pina cind copilul va stranuta si numele pronuntat chiar in acest moment ii va ramine pentru intreaga viata. Oricine isi poate da seama ca tot acest ceremonial, care poate dura uneori destul de mult, este determinat in ultima instanta de credintele si superstitiile referitoare la nume. in trecut, si chiar astazi la populatiile primitive, acestea sint deosebit de numeroase si de diferite. Istoria numelor de persoana ne dezvaluie ca alegerea, atribuirea (momentul acesteia, ceremonialul), purtarea, schimbarea sau pastrarea numelui au fost determinate do vechea credinta a oamenilor in puterea numelui. in cazul numelor de inspiratie religioasa puterea acestora era asigurata de vointa superioara caro le dictase, adica divinitatea sub numeroasele ei ipostaze. Credintele religioase au constituit, pina nu demult, principalul factor ce determina alegerea unui nume si atribuirea lui. Probabil cea mai importanta schimbare pe care a adus-o epoca noastra in ceea ce priveste alegerea numelui este slabirea si disparitia factorului religios in alegerea prenumelor, fenomen ale carui repercusiuni se observa imediat la nivelul inventarului de prenume actuale. O alta conceptie referitoare la puterea numelui considera ca aceasta rezida in numele insusi. Potrivit acestei credinte, numele era identificat cu persoana, cu insasi viata acesteia. Vechii egipteni, de exemplu, considerau ca numele (ren), sufletul (ba) si ka (un fel de alter ego) sint elemente ale individului care nu mor odata cu trupul. Din aceasta credinta decurg o serie intreaga de consecinte. Numele poate inlocui persoana, prezenta numelui presupunind prezenta persoanei. Cind numele cuiva era pronuntat asupra unui lucru, acesta devenea automat strins legat de purtatorul numelui. Protectia unei fiinte puternice era garantata numai prin simpla pronuntare a numelui acesteia asupra persoanei. Mai mult decit atit, se credea ca'cine cunoaste numele unei persoane capata putere asupra acesteia si poate dispune de ea dupa bunul plac. Asa se explica de ce numele trebuia tinut secret; este vorba de numele ?prin care respira" individul, de obicei cunoscut numai de catre parinti. Public, persoana avea un alt nume. Din acelasi motiv numele avea o deosebita importanta in magie, fiind unul din mijloacele de baza ale acesteia. Pronuntat intr-un anumit fel de catre vrajitor, numele devenea o puternica forta malefica indreptata impotriva purtatorului, caruia ii putea pricinui chiar moartea. De aceea arta de a pronunta numele in diferite feluri trebuia posedata la perfectie de catre cei care se ocupau cu magia. Pastrarea secreta a numelui a avut in trecut o larga raspindire si mai poate fi intil-nita si astazi; intrebati asupra numelui, beduinii raspund invariabil Ab-dallah ?servitorul lui Allah".. Orice schimbare importanta in viata persoanei trebuia sa se reflecte si prin nume, aceasta fiind de fapt originea schimbarii numelor; anumite evenimente nefaste din viata individului erau puse pe seama numelui si acesta trebuia inlocuit cu unul ?mai bun". Schimbarea numelui era practicata si ca un mijloc de vindecare a unei boli si acest obicei era cunoscut si la noi; copilul bolnav era dat pe fereastra unei persoane straine de familie si i se schimba numele, crezindu-se ca astfel demonul rau al bolii nu-1 va mai putea recunoaste. Vom incheia aceasta sumara trecere in revista amintind credinta dupa care existenta persoanei dupa moarte depinde de pastrarea numelui acesteia. Egiptenii considerau ca cel mai mare serviciu adus unui defunct era perpetuarea numelui sau; aceasta ar putea fi originea obiceiului de a da copilului numele unui stramos si care se practica nu numai la acele popoare ce credeau in reincarnare. Facind un salt destul de mare in timp, vom incerca sa distingem acum factorii care determina alegerea unui prenume in epoca noastra; trebuie spus de la inceput ca acestia sint destul de numerosi si ca, in anumite situatii, pot actiona simultan mai multi factori. Fiecare persoana care trebuie sa aleaga prenumele unui nou nascut cunoaste un numar limitat de nume; intinderea acestui inventar si informatiile referitoare la fiecare nume in parte sint cu siguranta puternic determinate de nivelul de cultura. Lucrul ni se pare absolut normal, intrucit numele pe care le cunoastem nu au pentru noi valoarea lor de dictionar ci sint intim legate de persoane care le-au purtat sau le poarta. Deci un bun cunoscator al istoriei, al literaturii, al istoriei stiintelor etc. va sti mai mult si va putea alege dintr-un numar mult mai mare de prenume. Interventia unui motiv in alegere va limita automat inventarul la un grup mai restrins; cind ?cineva hotaraste sa-i dea copilului un nume de glorie din trecutul nostru istoric isi va indrepta atentia asupra acestei surse. Fara a avea pretentia ?ca ii epuizam, vom prezenta in cele ce urmeaza o serie de factori care actioneaza astazi si care in cele din urma hotarasc asupra cresterii si descresterii frecventei unor prenume, asupra aparitiei unora noi sau disparitiei altora. Traditia familiei actioneaza in sensul pastrarii acelorasi prenume pe parcursul mai multor generatii; copiii poarta numele si pastreaza astfel amintirea bunicului, strabunicului etc. Traditia nationala este factorul care asigura continuitatea numelor vechi si specifice fiecarei limbi si fiecarui popor. Factorii social-politici si culturali, deosebit de puternici in anumite perioade istorice, determina uneori adinci modificari in inventarul de nume. La noi, de exemplu, sub impulsul Scolii ardelene au fost introduse in uz, in Transilvania secolului trecut, un mare numar de nume imprumutate din istoria si cultura romanilor. in epoca noastra, literatura, muzica, filmul devin surse din ce in ce mai cautate in alegerea prenumelor. Dorinta de unicitate, de distinctie aduce in uz o serie de elemente noi, creatii noi, imprumuturi din alte limbi etc. Factorii estetici orienteaza alegerea catre acele prenume care li se par parintilor ?frumoase" in sine, prin imbinarea armonioasa a sunetelor; cu siguranta ca, in aceste situatii, elementul subiectiv este destul de puternic. Capacitatea unui nume de a sugera anumite insusiri sau sentimente, prin apropierea formala de un cuvint al limbii comune poate determina si ea o anumita optiune. Tot pe baza legaturii dintre formele unor prenume si ale unor cuvinte se explica alegerea unor nume prin care parintii intentioneaza sa sugereze momentul nasterii copilului (Iunian, Iulia, Augustin etc.). Probabil ca moda si spiritul de imitatie sint inca factorii cu cea mai intinsa raza de actiune; un prenume este ales numai ?pentru ca se poarta" intr-o anumita perioada sau este purtat de o mare personalitate.
       Desi alegerea numelui noului nascut este o problema intima a parintilor, sint destul de numerosi aceia care cer si sfatul altuia. Vom incerca sa le oferim sprijinul raspunzind, la modul general bineinteles, intrebarii cum sa alegem prenumele viitorului nostru copil. inainte de a hotari, parintii ar trebui sa tina seama cel putin de doua lucruri: prenumele ales la nastere va fi purtat toata viata si numai impreuna cu numele de familie. Daca in copilarie formele hipocoristice si diminutivele incarcate de afectivitate sint binevenite si nu deranjeaza, nu acelasi lucru se intimpla la maturitate si la batrinete. Sint mult mai convenabile deci formele oficiale, solemne si mai neutre afectiv ale prenumelor si de la care se pot forma o multime de hipocoristice si diminutive pentru uzuj^familial. in al doilea rind alegerea ar trebui sa se faca tinind seama si de numele de familie, mai exact de armonizarea acestuia cu prenumele. Numele de familie este deci determinant, datorita caracterului lui ereditar. De exemplu, un nume de familie lung se imbina mai armonios cu un prenume mai scurt si invers-Un nume de familie foarte obisnuit si frecvent se poate asocia cu un prenume mai putin frecvent. Un nume de familie in care predomina consoanele poate fi asociat cu un prenume cu mai multe vocale deschise si invers. Ar trebui evitata reluarea unui nume de familie provenit dintr-un prenume printr-o alta forma a acestuia, ca de exemplu George Gheorghe sau Jean Ionica. in ceea ce priveste preluarea unor nume straine, ca si in intreaga operatie de alegere, parintii trebuie sa dea dovada de gust, moderatie^ simt al limbii.
       Sint extrem de rare cazurile cind individul isi alege singur numele; de regula acesta este atribuit mai ales de catre parinti, dar operatia poate fi facuta si de o alta persoana special insarcinata (nasii, autoritatea juridica etc.). Iata de ce numele pot fi privite din doua puncte de vedere, cel al purtatorului si cel al donatorului. indelungata istorie a sistemului de denominatie personala, analiza formei si a semnificatiei initiale a numelor, a modificarii sau schimbarii acestora scot in evidenta rolul deosebit de important si chiar hotaritor al donatorului. Pentru purtator numele este o marca, un semn menit sa-1 distinga de ceilalti semeni ai sai. Din punct de vedere al donatorului (si chiar al grupului) fiecare nume inseamna cu mult mai mult, valorile si functiunile lui sint mai complexe si ? trebuie sa recunoastem ? mai interesante prin ceea ce ofera in legatura cu evolutia civilizatiei si a mentalitatii oamenilor. Analiza antroponimiei populatiilor primitive sau a numelor de persoana folosite de popoarele vechi dar si de cele moderne duce la concluzia ca numele este in ultima instanta un mesaj, bineinteles de o factura cu totul speciala; in esenta simbolic, acest mesaj este adresat de cel care alege, care da numele, fie grupului din care face parte, deci oamenilor, fie ? asa cum se intimpla in trecut ? unor forte supranaturale. Primele nume de persoana erau cuvinte comune ale limbii, care capatau si functiunea secundara de a desemna o anumita persoana. Ele aveau deci semnificatie si, mai mult chiar, erau partial adevarate; reflectind o particularitate a individului, numele distingea persoana si, in acelasi timp, aducea o informatie sigura despre purtator. Aceasta maniera dea numi este intilnita si astazi in cazul poreclelor; Surdu de exemplu, il diferentiaza pe purtator si informeaza grupul despre o particularitate fizica a acestuia. Cind numele a devenit necesar chiar de la nasterea copilului si parintii isi exprimau prin el sentimentele provocate de venirea pe lume a unui urmas, mesajul aducea grupului informatii despre donatori, nu despre purtator ca mai inainte. Legatura strinsa dintre persoana si numele ei face ca acestuia sa-i fie atribuite, din cele mai vechi timpuri, puteri cu totul exceptionale; oamenii au inceput sa creada in forta oculta a numelui si il foloseau ca atare pentru a influenta sau chiar a decide soarta individului. Cea mai puternica dorinta a parintilor este supravietuirea copilului si ei nu precupetesc nimic pentru a o asigura. Cum la populatiile primitive sau in epocile trecute exista credinta ca supravietuirea individului si chiar a speciei era conditonata de vointa unor forte supranaturale, parintii incep sa foloseasca numele ca un mesaj adresat acestora. Fie ca este vorba de ?fortele lumii", cum spun unele populatii primitive, ori de zei sau dumnezei, numele persoanei capata valoarea * unei interventii in favoarea acesteia; parintii solicitau protectia divina, singura pe care o credeau capabila sa asigure viata sau fericirea urmasului. Asemenea nume de inspiratie religioasa, cunoscute aproape la toate popoarele vechi, au ramas in uz pina astazi, dar ele n-au pastrat nimic din valoarea lor initiala. Credinta in posibilitatea unei interventii divine in viata omului este de domeniul trecutului si odata cu ea si necesitatea numelui-mesaj adresat divinitatii. Dar valoarea de mesaj a numelui nu a disparut nici astazi, fapt ce ne face sa credem ca ea nu depinde de sensul initial al numelui. Pentru vechii evrei valoarea de mesaj a numelui care a devenit la noi -*Ion era intr-adevar data de intelesul cunoscut al acestuia. in epoca crestina, desi numele nu mai era inteles, el isi pastreaza valoarea sa mistica si de adresare divinitatii cu scopul de a obtine ?salvarea" individului. Faptul ca valoarea de mesaj nu depinde neaparat de semnificatia initiala a numelui ci de motivele care dicteaza alegerea poate fi demonstrata prin numele de astazi. Parintii pot da unui copil prenumele Ion fiind determinati, de exemplu, de traditia familiei. Si in acest caz, Ion este un mesaj adresat grupului de catre parinti prin care acestia spun ca fiul lor a avut un stramos cu acest nume, ca amintirea acestuia trebuie pastrata si ca poate servi ca exemplu urmasului. Parintii supravietuiesc prin cei pe care i-au adus pe lume si in fond aceasta continuitate a speciei prin fiecare individ, eterna lege biologica, poate fi exprimata si prin nume. Deci vechiul nume si-a
fastrat calitatea sa de mesaj cu valoare de semn antinomic al mortii, ntelegind ca existenta lui ca specie nu depinde de vointa unei forte supranaturale care il poate crea dar si distruge, omul isi plaseaza acum numele in plan biologic si filozofic, marcind astfel un imens salt in cunoastere. Astazi valoarea de mesaj a fiecarui nume este cunoscuta doar de un grup destul de restrins si, pentru a fi inteles ca atare, parintii trebuie sa descon-spire motivele intime ale alegerii, lucru pe care il fac de cele mai multe ori cu placere.
in epoca noastra numele fiecarei persoane este constituit, in mod oficial, din doua elemente: numele individual si numele de familie. Purtat de toti membrii aceleiasi familii, acesta din urma diferentiaza persoana numai de membrii altor familii si in acelasi timp o integreaza in grupul din care face parte prin nastere. Numind deci in raport cu familia, acest element este fix si ereditar, adica mostenit de la parinti, de obicei pe linie paterna. Este interesant de amintit ca generalizarea uzului numelui de familie este destul de recenta; inainte de oficializarea acestuia, oamenii erau desemnati printr-un nume unic, caruia i se putea adauga un supranume. Chiar daca in unele cazuri acesta din urma se transmitea din tata in fiu, purtarea lui nu era obligatorie, putind fi oricind schimbat. Indispensabil in relatiile publice, numele de familie devine superfluu pentru uzul familial, fiind eliminat de. numele individual, considerat pe drept ca baza a sistemului onomastic. Desemnind persoana prin referire la ea insasi, numele individual deosebeste de ceilalti membri ai familiei si este atribuit chiar de la nastere. in acele limbi in care numele individului sta in mod firesc inaintea numelui de familie el este desemnat prin termenul prenume; acesta devine impropriu pentru limbi ca maghiara, sirbo-croata, japoneza etc. pentru ca numele de familie este cel plasat pe primul loc. Aceeasi ordine s-a impus si la noi, dar numai in actele oficiale, din motive lesne de inteles. Prenumele este folosit fie in forma lui oficiala, asa cum a fost declarat la nastere, fie intr-o forma modificata, un diminutiv ori un hipocoristic. Daca diminutivele, formate prin adaugarea unui sufix, se intilnesc si la cuvintele comune, hipocoristicele ? forme alintatoare obtinute prin reducere ? sint specifice numelor de persoana. Deosebirea dintre cele doua procedee de modificare a formei prenumelor este mai mult teoretica, pentru ca in uzul curent ele se imbina. De la Ion se formeaza dominutivul Ionel, prin reducere se ajunge la Nelu, se adauga apoi un alt sufix diminutival si se obtine Nelutu, urmeaza o noua reducere din care rezulta Lutu s.a.m.d.; modificarile se produc deci ca o reactie in lant si de cele mai multe ori forma obtinuta nu mai pastreaza aproape nimic din baza de la care_s-a pornit.