Home            Semnificatia numelui           Generalitati          Nume de baieti   
        Nume de fete                    Istoria numelor            Alegerea numelui 


Semnificatia numelui Ilie
 

   Unul dintre cele mai frecvente si populare prenume romanesti, Ilie continua la noi un vechi nume ebr. Elijah(u), purtat de un cunoscut profet biblic, personaj al Cartii regilor din V. T. Explicatia numelui apare chiar in textul biblic: stringind intreg poporul pe muntele Carmei, Ilie cere fiilor lui Israel sa hotarasca carei divinitati i se vor inchina in viitor. in urma unei probe a focului (in zadar proorocii lui Baal au invocat numele zeului pentru a le aprinde lemnele pregatite pentru foc), cistigata de Ilie (la rugamintea acestuia „a cazut foc de la Domnul"), poporul s-a convins ca „Domnul este adevaratul Dumnezeu" (in termeni ebraici, Jahve este singurul si adevaratul El). Numele in discutie face deci parte din categoria teoforicelor (de aceasta data chiar cu caracter dublu, intrucit ambele elemente, El si Jahve sint nume ale divinitatii) din punct de vedere formal fiind constituit dintr-o intreaga fraza cu valoare nominala (acest tip de antroponime, formate prin simpla alaturare a doua substantive, apartin primei perioade israelite, fiind cele mai vechi). intrucit elementul El-apare in foarte multe nume de origine semitica folosite si la noi (de exempluDaniel; Gabriel; Mihael; Rafael; Samuel etc.) vom incerca sa oferim cititorului citeva informatii. Foarte veche desemnare semitica a divinitatii, raspindita mai ales in regiunile de limba acadiana si cana-neana, El (cu diferite variante: ebr. El, ugaritica 7, acadiana, ilu, arab. ilah) nu are o semnificatie certa (majoritatea specialistilor il deriva din wl „a fi inainte, a fi tare"). in functie de diferitele limbi si perioade in care apare, El este nume generic (cu pluralul Elim, Elohim, Ham etc.) sau desemneaza numai o anumita divinitate. La asiro-babilo-neni, in nume personale teoforice, ilu apare de obicei cu valoare de generic; in arameeana, in sec. 8 i.e.n., cuvintul denumea o divinitate speciala, aceeasi semnificatie avind-o si in inscriptiile feniciene (in textele ugaritice, era desemnat astfel zeul suprem Moth, la origine probabil o divinitate astrala); la vechii arabi, care foloseau multe nume compuse cu El-, cuvintul indica tot un zeu unic. Israelitii au adoptat si ei pe El, mai mult in limba solemna, cu dubla valoare: fie numai ca un nume generic pentru divinitate (ca in El-jah(u) „zeul este Jahve"), fie ca nume al unei singure divinitati. Elohim, la origine un fel de plural de politete (ca in romana, noi pentru eu, dumneavoastra pentru tu etc.) sau o ridicare la nivel de concept (Elohim este cel care are toate calitatile lui El), este folosit mai ales pentru a numi pe unicul si adevaratul Dumnezeu. Mai trebuie adaugat ca, nu cu mult inaintea nasterii lui Iisus, evreii nu mai pronuntau cuvintele Jahve si Elohim, inlocuindu-le prin Adonay (pentru semnificatia acestuia Chiriac; Dominic). Avind un corespondent perfect in mai vechiul nume asirian Ilyan, ebr. Elijah(u) este redat in Septuaginta prin gr. Eliu, iar in N. T. prin Elias, forma identica cu cea latina, pastrata in limbile apusene moderne. Raspindirea numelui in Europa este legata de victoria crestinismului, care a impus o mare parte din vechile nume ebraice si a popularizat cultul martirilor, iar mai tirziu, al sfintilor. Cum dintre numerosii Die din calendare de cea mai mare favoare se bucura personajul biblic, vom incerca sa punem in lumina si alte elemente care au concurat la cresterea faimei si frecventei numelui in discutie. Dupa cum se stie, sarbatorile crestine au inlocuit vechile sarbatori pagine, la origine legate de ciclurile vegetatiei, mai exact, de importanta pe care o aveau diferitele momente ale anului in viata economica si spirituala a colectivitatii. Noua religie nu a putut insa sa inlature multitudinea de credinte si obiceiuri vechi de milenii', ci in cea mai mare parte le-a modificat aspectul si mai ales numele. Asa se face ca un foarte mare numar de sarbatori dedicate unor martiri si sfinti sint in fond vechi rituri pagine amestecate cu elemente crestine. Data hotarita de biserica pentru sarbatorirea profetului Ilie este de o mare importanta in viata colectivitatilor agricole; coacerea si stringerea cerealelor. Dintotdeauna si de pretutindeni, cei care au cultivat pamintul si-au dorit in acest moment vreme frumoasa, ploile, cu piatra mai ales, putind distruge recoltele; la fel de periculos pentru lanurile coapte este si focul, care in miezul verii poate aduce mari pagube. Legate de aceste elemente importante ale vietii taranului au existat o serie intreaga de vechi credinte si obiceiuri, care mai tirziu, in perioada crestina, au fost preluate in cultul sfintului Ilie. Chiar in legenda biblica exista o serie de fapte ce si-au gasit ecou in vechile credinte. Activitatea profetului este plasata intr-o perioada de seceta si se incheie cu ridicarea lui la ceruri, intr-un car de foc, cu cai de foc. Iata asadar cum se explica faptul ca Ilie sau Ilie Palie (de la a pali „a arde") este „rau de foc, trasnet si piatra". Deosebit de interesante sint obiceiurile si credintele noastre populare (bine reprezentate in creatia folclorica) care, neavind nici o legatura cu profetul biblic, ne fac sa ne gindim la vechile culturi pagine inchinate lui Helios sau Iupiter (chiar pasajul biblic amintit indica reminiscente ale unui cult al soarelui). De o mare popularitate si importanta in zona balcanica, cultul sfintului Die a determinat ca, in anumite limbi, luna iulie sa se numeasca si iliniskiat (in bg.), iliinski sau ilinstak (in ser.), Jlywyi (la hutuli, dar pentru august). Daca pentru apusul Europei, existenta unor vechi izvoare scrise ne permite sa afirmam continuitatea si frecventa formelor Elias sau Helias, la popoarele slave din rasarit atestarile sint mai tirzii, motivul principal fiind crestinarea mai tirzie a acestora, in mod logic, numele Die trebuie sa fie mai vechi la populatia ro- manizata (si, in mare parte, crestinata) a vechii Dacii, decit la slavi, lipsa izvoarelor scrise si apoi influenta onomasticii slave care va fi inlocuit sau modificat formele vechi ale numelor, nu permit sa se aduca dovezi concrete in sprijinul acestei afirmatii. Preluat din greaca, unde este Elias, apoi Dias, numele apare in vechea slava sub formele flija, fliji etc. Ca nume personal, Ilija este atestat in sirbo-croata din anul 1222, iar la ucraineni din 1438. in documentele moldovenesti din epoca lui Stefan cel Mare este atestat Ilie si mult mai des Hias. Frecventa ridicata a numelui la romanii din toate regiunile (statisticile facute la noi il plaseaza pe Hie pe locul 5, dupa Ion, Vasile, Dumitru, Gheorghe; desi aceste cercetari au in vedere zone geografice foarte restrinse, rezultatele lor pot fi considerate reprezentative) explica in parte numarul relativ mare al variantelor si derivatelor. Iata o parte dintre acestea, folosite si astazi ca prenume sau nume de familie: Ilie, Lie, Dia, Lua, Dias, Lias(u), Iliascu, Ilies, Iliica, Liica, Iliccl, Dioiu, Dioaie, Diut(a), na, Dascu, Ile(a), Dut, Elie, Elies, Elisor, Eliade, Elias, Eliana sint forme mai noi, savante sau imprumuturi din apus. 0 Engl. Ellis, fr. Elie, Eliane, germ. Elias, it. Elia, sp. Elias, magh. Elias, Dles, fem. Dja, Eliana, bg. Iliia, Djo, rus., ucr. Hiia, ser. Hya, Dijas etc. O Dintre personalitatile care au purtat acest nume ii amintim pe Mas, fiul lui Alexandru cel Bun, Ilias, fiul lui Petru Rares. Pictorul Ilia Efimovici Repin, scriitorul Ilya Ehrenburg s.a. ? Din literatura romana contemporana binecunoscutul erou al lui Marin Preda, Ilie Moromete.

   !


 


 

Puteti cauta si alte nume si semnificatia lor :

        Inocentiu : Prenume putin folosit la noi, Inocentiu reproduce pe cale culta numele pers. lat. Innocentius, atestat in izvoarele latine din epoca crestina. Semnificatia numelui ... :

          Ioachim : Prenumele mase. loachim folosit si astazi la noi, dar foarte putin frecvent, reproduce numele pers. ebr. Jehojakim, purtat de trei personaje biblice, primul dintre ...