Home            Semnificatia numelui           Generalitati          Nume de baieti   
        Nume de fete                    Istoria numelor            Alegerea numelui 


Semnificatia numelui Florin
 

   Florin. In onomastica romaneasca moderna sint frecvent folosite un mare numar de prenume care pot fi incadrate in aceeasi familie a carei tema este Flor —: Florea, Floarea, Flora, Florela, Florentina, Florentin, Florenta, Florian, Floriana, Florin, Florina (la acestea se adauga o lunga serie de variante, hipocoristice si derivate, multe dintre ele folosite si independent). Din toate numele amintite, doar primele doua, mase. Florea (folosit frecvent si ca nume de familie) si fem. Floarea, sint specifice pentru an- troponimia romaneasca, toate celelalte fiind curente si la popoarele romanice, germanice, slave, la greci, maghiari etc. Se poate afirma deci, ca Florea si Floarea sint creatii romanesti,iar restul imprumuturi mai vechi sau mai noi. Pentru a plasa aceasta bogata familie de prenume in cadrul onomasticii europene, ne vom ocupa intii de grupa celor imprumutate. in onomastica latina sint atestate cu mult timp inaintea epocii crestine, numele pers. Florus, Flora, strins legate de numele unei cunoscute divinitati din mitologia romana, Flora, zeita a florilor si a vegetatiei. Veche divinitate italica a primaverii (cultul Florei pare a fi de origina sabina), identificata de catre Ovidiu cu gr. Chloris, zeita era celebrata prin cunoscutele serbari denumite Floralii, intre 28 aprilie si 3 mai. Semnificatia numelui Flora era binecunoscuta romanilor (ca de altfel si vorbitorilor limbii romane) intrucit are la baza un radical italic *flo-(s), reprezentat in latina de flos, floris, devenit in romana floare (cuvintul apartine radicalului indo-european *bhlo- ca si germ. Blume). Intrate in onomastica crestina, Florus si Flora devin nume calendaristice si se raspindesc, prin cultul unui numar destul de mare de martiri si martire, mai ales in apusul Europei, dar si in rasarit Florus, devenit Fioros in greaca, ajunge prin acest intermediar si in limbile slave: in rusa, de ex., este atestat, destul de rar insa, un vechi nume Florii. Fior, Floru(l) sint adevarate raritati in onomastica noastra, cultul mucenicului Fior, care apare in calendarul ortodox, nefiind cunoscut la romani. Desi prenumele Flora apare intr-o culegere de nume de sfinti tiparita la Buzau in 1698 (inclusa in „12 Minee sau mineate slavo-romane"), el este folosit curent de-abia in perioada moderna, cind a fost reluat pe cale culta, fie din onomastica apuseana, fie, mai probabil, din mitologia romana. Tot din perioada precrestina erau folosite de catre romani cognomenele Florens, gen. Florentis, create de la forma de participiu florens, florentis „infloritor" a verbului floreo „a inflori". De la Florent-, cu suf. -ius, se formeaza cognomenul Florentius, fem. Florentia. Considerate nume de bun augur si pronuntate inca de prin sec. 2 — 3 Florentiu, Florentia (-*- urmat de -i- devenise 'in latina tirzie -/-), acestea sint atestate cu mare frecventa in inscriptiile crestine ca nume independente. Devenite si ele calendaristice (mai ales in apus sint celebrati multi martiri cu acest nume), numele se pastreaza pina in zilele noastre. Ca si in cazul lui Fior, numele calendaristic Florentie apare cu totul sporadic in onomastica romaneasca (sub formele Florente, Florinte). Este frecventa si la moda astazi forma feminina Florenta (dintr-un mai vechi Florentia, ca si Constanta din Constantia), imprumutata tot din onomastica apuseana. Un alt derivat latinesc tirziu de la Florentis sau Florentius este Florentinus, fem. Florentina, la origine un adjectiv in -inus (asa cum se foloseste la noi adj. florentin). in apusul Europei, calendarul catolic pastreaza amintirea unui fost episcop de Strasbourg, Florentinus. Florentina (numele unei sfinte spaniole moarta in jurul anului 600), imprumutat din apus pe cale culta, este si el mult mai frecvent in onomastica noastra actuala decit corespondentul masculin. Aparut la noi inca de prin secolul trecut, Florian, devenit si nume de familie, corespunde unei forme latine Florianus (in calendarul catolic nume al unui legendar martir din timpul imparatului roman Diocletian), dar este posibil ca aparitia numelui romanesc sa se datoreze unei „latinizari" a lui Florea, in perioada cind erau la moda numele cu finala -ian. Probabil cele mai frecvente prenume actuale din seria celor in discutie sint Florin si Florina. incadrat in bogata familie a prenumelor in -in, -ina (sufix foarte productiv in onomastica moderna, aparind uneori chiar in derivate surprinzatoare pentru specialisti), Florin corespunde unei forme latine tirzii, Florinus, de la Florus. in momentul in care numele in -in, ina erau numeroase la noi, Florina a putut fi derivat direct in romana de la Flora, Florin sau Floarea (atestat din sec. 15, in limba noastra s-a folosit si un cuvint comun florin, numele unei monede batuta intii la Florenta in 1252, apoi si in alte parti). O situatie asemanatoare are si tlorela, la inceput imprumutat din apus si apoi* creat din nou pe teren romanesc, cind s-au inmultit femininele terminate in -ela. Dupa cum am aratat mai sus, specifice romanesti sint Florea si Floarea. Daca ultimul nu pune probleme, fiind identic cu subst. floare, mase. Florea a pus unele probleme specialistilor, referitor la baza de la care a fost derivat. Dupa cum usor se observa, Florea este un derivat in -ea, incadrindu-se intr-o lunga serie de nume asemanatoare care sint la origine fie porecle, devenite nume de familie, formate de la cuvinte comune (cf. Corbea, Grozea, Negrea), fie adaptari ale unor hipocoristice. Cum onomastica popoarelor slave vecine nu inregistreaza un astfel de nume (bg. Fior sau rus. Florii, singurele nume calendaristice care ar putea intra in discutie, sint extrem de rare pentru a putea explica vechimea, raspindirea si frecventa rom. Florea), singura solutie logic valabila este derivarea de la rom. floare, probabil intr-o epoca destul de veche a limbii romane (obiectiile de natura fonetica ridicate de unii specialisti nu sint concludente pentru limba romana). Numele este foarte vechi la romani: din documentele muntenesti este cunoscut un jupan in divanul domnesc care purta numele Vlacsan al lui Florea (adica Vlacsan fiul sau probabil nepotul lui Florea). Cum Vlacsan apare ca membru al divanului domnesc intre 1421 si 1445, inseamna ca Florea, tatal sau bunicul lui, s-a nascut cu aproximativ 50— 80 de ani inainte de 1421, deci cam pe la 1340—1370. Tot in sec. 15, sint atestate toponimele Florei (la 1441), Floresti (la 1477) si numele de familie Florescu (la 1478, un mare dregator muntean Vintila Florescu). Catre finele aceluiasi secol Florea apare si in documentele moldovene. Nume necalendaristic, Florea s-a mentinut in uz pina astazi, sprijinit de traditie, de semnificatia lui mereu prezenta in mintea vorbitorilor si de existenta unei vechi si cunoscute sarbatori, Floriile (Dumineca floriilor sau Dumineca florilor, sarbatorita la Ierusalim inca din primele secole ale erei noastre, iar in apusul Europei atestata de prin sec. 6—7 -dies florum sau pascha florum); aceasta sarbatoare crestina (existenta sub nume diferite la toate popoarele europene) este cu siguranta o suprapunere tirzie peste vechi traditii si rituri pagine legate de cultul diferitelor zeitati ale primaverii si ale vegetatiei. in ceea ce priveste numele romanesc al sarbatorii, el pare sa fie tot o creatie romaneasca de la subst. floare. Alaturi de fem. Floarea, atestat la inceputul sec. 16, Florea a dat nastere unei lungi serii de derivate, unele folosite ca prenume independente: Florac, Floran, Floreciu, Florei, Florica, Florica, Ica, Florita, fem. Florita, Floares, Floruta; fem. Floricel, Flori sint recente. # Engl. Flora, fr. Fleur, Flore, Florei, Florance sau Florence, Florent, Florentim, Florin, germ. Fior, Flora, Florian, Florentinus, Florentine, Florinus, it. Floro, Flora, Fiore, Fiorenzo, Fiorenza, Fiorella, Fiorentino, Fiorentina etc, magh. Flora, Florencia, Florentin, Florentina, Florian, Florina etc, sp. Florez, Flora, rus. Fior, Flora, Florentii, Florentin, Florian, Florii, bg. Fior, Flora, Florana, Floriana, Florentina, Florina. O Frecvente si cunoscute sint toponimele care au la baza tema Fior-. Unul din vestitele orase italiene, cunoscut din timpul etruscilor, apoi colonie romana cu numele Florentia, este actualul Firenze (rom. Florenta). Numele italienesc actual provine, prin intermediul formei Fiorenza, din aceeasi baza latina ca si numele personal Florentia (un locuitor din Firenze este denumit fiorentino). Florianopolis este numele unui oras brazilian, port la Atlantic, iar Florida denumeste peninsula, strimtoarea si statul din sud-estul S.U.A. (Peninsula a fost descoperita in 1513, in dumineca Floriilor, in sp. pascua florida, de catre Juan Ponce de Leon). ? Foarte frecvente sint derivatele de la tema Fior- in literatura. Florit apare deja in „Cintecul lui Roland". La T. Tasso apare un personaj numit Floreo, iar in literatura spaniola pastorala sint frecvente Florela, Florisia, Flo-risto, Floridon, Floridora, Floremio, Florenta sau combinatii cu alte nume ca Florisbella (cu Isabella), Floralba (cu Alba). La fel de frecvente si ingenioase sint numele cu tema Clor- (de la numele zeitei gr. Chloris, identica cu Flora). in operele unor scriitori celebri (T. Tasso, Cervantes, Ariosto, D'Urfe etc.) apar o multime de personaje cu nume de tipul Clorinda, Cloridea, Cloridano, Ciori, Clorineo, Clorida etc. Multe dintre aceste creatii ale onomasticii literare au intrat in uz, citeva aparind ca adevarate raritati si la noi.

   !


 


 

Puteti cauta si alte nume si semnificatia lor :

        Fotinia : Rar folosit in onomastica romaneasca moderna, Fotinia are la baza numele pers. gr. Photeine sau Photinia, corespondentul mase Photinos sau Photeinds. Numele grecesti ... :

          Francisc : Prenume modern, imprumutat din apus pe cale culta, Francisc, fem. Francisca pastreaza amintirea francilor, populatie din familia germanilor apuseni, care in sec. ...