Home            Semnificatia numelui           Generalitati          Nume de baieti   
        Nume de fete                    Istoria numelor            Alegerea numelui 


Semnificatia numelui Dominic
 

   Nume frecvent in onomastica popoarelor europene, Dominic, fem. Domi-nica (in diverse forme corespunzatoare diferitelor limbi), corespunde numele pers. lat. Dominicus, fem. Dominica, atestate cu mare frecventa in inscriptiile crestine din perioada imperiala tirzie. Foarte bogata, in izvoarele latine, este serie de derivate cu valoare de cognomen: Dom(i)ni-cus, Dom(i)nica, Domnus, Domna, Dominicellus, Domnicosus, Domninus, Domnina, Domnio, Domniu, Domnitta, Domnius, Domno, Domnulus, Domnelus (citarea tuturor formelor atestate a fost facuta intrucit ele sint extrem de interesante din punctul de vedere al onomasticii actuale). Pe teritoriul Frantei, incepind din anul 484 Dominicus este atestat cu mare frecventa, de o deosebita popularitate bucurindu-se numele si in epoca carolingiana. Care este originea si semnificatia lui Dominic, cum se explica favoarea de care s-a bucurat el in perioada veche ? Pentru lamurirea acestor probleme va trebui sa ne intoarcem putin inapoi in timp si sa ne indepartam de Europa. Ca urmare a unor prescriptii religioase sau a unor mai vechi obiceiuri, evreii din ultima perioada dinaintea erei noastre nu mai pronuntau numele divinitatii (Iahve sau Elohim), care era denumita prin Adonay (sensul originar era „patron, stapin"). Acest ultim termen apare tradus in greaca prin Kyrios, iar in latina prin Dominus (in greaca si latina aceste cuvinte aveau, ca si Adonay, sensul initial de „stapin, patron", modificat dupa modelul ebraic; calcul lingvistic a fost continuat si de catre limbile moderne, aparind astfel engl. Lord, germ. Herr, sl. Gospod, toate corespunzind rom. Domnul „Dumnezeu"). Adjectivele kyriakos si dominicus, la origine semnificind „al stapinului, al patronului", capata si sensul „al lui Dumnezeu". Prin noua semnificatie amintita se explica si denumirile uneia dintre zilele saptaminii (in calendarul pagin aceasta zi era dedicata soarelui, dies solis, asa cum au ramas pina astazi, denumirile germ. si engl. Sonntag si Sunday), gr. Kyriake hemera, lat. dies dominicus sau duminica „ziua Domnului" (de aici sp., port. domingo, fr. dimanche, it. domenica, rom. duminica). Paralelismul dintre greaca si latina continua si in cazul numelor de persoana, Kyriakos si Do-minicus, ultimul putind fi, in multe cazuri, o traducere a modelului grecesc. Motivul atribuirii unor astfel de nume era fie nasterea intr-o duminica, fie, mai ales, dorinta de a pune noul nascut sub semnul divinitatii (semnificatia „dumnezeiesc, al lui D-zeu" a fost multa vreme clara). La raspindirea lui Dominic a contribuit cu siguranta si calendarul care cuprinde mai multi sfinti cu acest nume (unul dintre cei mai cunoscuti este Dominic de Guzman, 1170—1221, fondatorul cunoscutului ordin al dominicanilor). Lat. Dom(i)nica, prin intermediarul gr. Domiiike, ajunge in limbile slave sub forma Domnika (reducerea vocalei -i- s-a produs inca din latina) si este atestat in Ucraina si Galicia din sec. 15. O forma hipocoristica Domna (probabil terminatia -ika, considerata sufix, a fost inlaturata) apare in tinutul Haliciului inca din anul 1438, iar in pomelnicul de la Horodiste, in 1484. Formele slave intra apoi si in onomastica romaneasca, fie prin contact direct, fie prin calendar, Domnica sau Dum-nica, Domnina, Domnita, Domna (de remarcat ca in calendarul nostru apar numele Domnica si Domnina). Pentru masculin, atestate din sec. 15, apar numai forme de influenta maghiara (in calendarul nostru nu apare Dominic): Domocus, Damacus, Domencus etc. Foarte interesant e topo-mimul Domnesti (un sat din jud. Gorj atestat din 1472) care presupune existenta unui nume personal — Domn sau Domnu (dupa cum am vazut, un cognomen Domnus apare deja in izvoarele latine, corespondentul lui in greaca fiind Domnos); desi numele corespunde perfect cuvintului romanesc de origine latina domn, prezenta lui Domn si in vechea onomastica rusa (unde ar putea fi de origine romaneasca) ne face sa credem ca antroponimul romanesc provine, printr-un intermediar slav, tot din greaca. Singurul prenume care ar putea fi creatie romaneasca pe baza unui cuvint comun este Domnita (din subst. domnita), dar la fel de probabila este si derivarea lui, in cadrul sistemului de denominatie personala, de la Domna. Dominic si Dominica, de origine apuseana, recent introduse la noi, sint destul de rare, vechile forme feminine neputind fi inlocuite. % Engl. Dominic, fr. Dominique, germ. Dominikus, it. Do-menico, Domenica, sp. Doini nu o, Dominguez, magh. Domokos, Domon-kcs, Domos, Dominika, bg. Dominik, Dominika, Domnika, Domnita, Domna, rus. Domnika, Domnin, Domnina, Domn, Domna etc. O G. A. Dominguez Becquer, poet romantic spaniol (1836 — 1870).

   !


 


 

Puteti cauta si alte nume si semnificatia lor :

        Doroteea : Daca prenumele fem. Doroteea pare mult mai frecvent astazi decit mase. Dorotei, cu totul alta era situatia in vechea Grecie, unde Dorotheos, atestat prima oara ... :

          Dositei : Foarte rar in onomastica romaneasca, Dositei reproduce un vechi nume pers. gr. Dositheos (in izvoarele grecesti, unul dintre primii purtatori cunoscuti ai numelui ...