Home            Semnificatia numelui           Generalitati          Nume de baieti   
        Nume de fete                    Istoria numelor            Alegerea numelui 


Semnificatia numelui Basarab
 

   Vechi si celebru in istoria noastra, Basarab sau Basaraba (aceasta pare a fi forma primara) este atestat frecvent si neintrerupt, ca supranume si apoi ca nume de familie, din perioada celor mai vechi documente si pina astazi. Locul si importanta Basarabilor in istoria tarii Romanesti a atras in mod firesc asupra lor atentia multor lingvisti si mai ales istorici romani Ori straini. Destul de numeroase, ipotezele privind originea si semnificatia initiala a lui Basarab (a) se aseamana doar in ceea ce priveste faptul ca numele a fost considerat drept rezultat al unei compuneri: segmentarea elementelor constitutive, originea si sensul acestora sint aproape in toate cazurile diferite. Iata un exemplu cum a fost segmentat numele: Basa-raba; Ba-saraba] Bas-ar-aba si Basar-aba. Elementele componente presupuse au fost considerate de origine traco-dacica (deci numele sau numai o parte a lui ar apartine substratului), persana (prin intermediar turanic), veche germanica sau pecenego-cumana. Dat fiind interesul mai mare pe care il prezinta, vom prezenta pe scurt in cele ce urmeaza doar doua dintre ipotezele propuse pina acum. Cea dintii apartine lui B. P. Hasdeu si face obiectul unei foarte intinse, documentate si interesante demon- stratii din Etymologicum magnum romaniae. Eruditul savant roman din secolul trecut afirma chiar de la inceput ca „Basaraba este cuvintul cel mai important din intreaga limba istorica a romanilor". Considerind ca „Basarabii n-au fost o familie, ci o casta", autorul incearca sa refaca istoria acesteia, pe care o vede intinzindu-se pe o lunga perioada de vreme, din epoca dacilor dinaintea cuceririi romane pina acum citeva secole. Din punct de vedere lingvistic, Basaraba este o „compozitiune din titlul ban si din numele de familie Saraba". Pe ban, a carui prezenta in limba romana s-ar datora cumanilor si pecenegilor, il pune in legatura cu zendicul van „posesor, stapin, barbat ilustru" — cuvintul fiind deci de origine persana. Saraba este considerat de origine traco-dacica; avind sensul initial de „cap", cuvintul s-a pastrat in limba romana, spune B. P. Hasdeu, nu numai prin numele propriu in discutie, ci si prin cuvintul comun nasarimba „nerod, neghiob, fara cap". Sarabii, cunoscuti vecinilor ca arabi sau arapi, ar fi constituit, inca din vremea lui Buerebista, casta nobilitara si sacerdotala a dacilor din care s-au ridicat Decebal, cinci imparati ai Imperiului roman, iar mai tirziu, asumindu-si titlul de Ban (deci Bansaraba, apoi Basaraba), numerosi domni ai tarii Romanesti. A doua incercare etimologica, apartinind unui lingvist maghiar, pledeaza pentru originea pecenego-cumana a numelui Basaraba. Dar mai intii citeva informatii istorice absolut necesare. Cumanii, popor nomad din familia turanica, ramura turcica, sint prezenti in sec. 11 — 12 intre Dunare si Volga; dupa 1223, o parte dintre ei s-au asezat in cimpia Dunarii si Ungaria, unde au fost asimilati de populatia locala. Pecenegii, de aceeasi origine ca si cumanii, sint semnalati in sec. 9 in Moldova, de unde se imprastie in tara Romaneasca, Dobrogea si Transilvania, regiuni de unde faceau dese incursiuni in Imperiul bizantin. Limba acestor populatii, destul de putin cunoscuta, este refacuta, cu mijloace lingvistice, pe baza unui Codex cumanicus si a comparatiilor cu limbile turcice actuale. Conform ultimei interpretari amintite, numele Basaraba ar putea fi un compus din elementul final aba „tata" si verbul bas „a pune piciorul, a pasi, a sta pe...". Derivate verbale frecvente in limbile turcice, participiile basan, basar, bastic, basmis etc. sint prezente in antroponimia turcica sub forme ca: Atbasar, Becbasar, Coibasar, Izbasar, Taibasar, Tocbasar, Ulbasar (ca element secund de compunere), Basa-rogul si chiar Basar. in acest context se poate accepta un *Basar-aba, cu sensul „tata cuceritor, tata conducator". Un loc important ocupa in argumentatia lingvistului maghiar numele Tugomir sau Thocomer, purtat de tatal primului Basarab din istoria tarii Romanesti. Refuzind, din motive fonetice, orice legatura cu slavul Tihomir, autorul considera ca acest nume este tot de origine turcica si il apropie de Toctamir sau Toc-timir sau Toctomer (un „tar tatar Toctomer" este atestat, la 1295, in vechile anale rusesti). Am mai putea adauga tot aici existenta numelui de familie bulgaresc Basarov (explicat pe baza cuvintului regional, de origine turcica, basar „care apasa pe ceva, care preseaza"), a numelui de familie ser. Basar si a toponimului Basari din Macedonia, probabil de aceeasi origine. Atestat documentar inca din sec. 13, in sud-vestul Transilvaniei, si din sec. 14 in tara Oltului, numele Basarab(a) a fost purtat de numerosi domnitori ai tarii Romanesti. Primul dintre acestia este Basarab I (1310 — 1352). Urmeaza nepotul acestuia, Vladislav I (sau Basarab, baron de Fagaras), intre 1364 — 1377, apoi Basarab cel Mare sau Vlad Dracul (1436-1447), Basarab al II-lea (1442 — 1443), Basarab cel Batrin sau Laiota (1473 — 1477), Basarab cel Tinar sau tepelus (1477 — 1481; 1481 — 1482), Neagoe Basarab (1512 — 1521), seria incheindu-se cu un descendent al Graiovestilor (ca si Neagoe), Matei Basarab (1632 — 1654). Devenit prin acestia nume de mare prestigiu al istoriei noastre, Basarab face acum parte dintre prenumele romanesti, considerate foarte moderne, a caror alegere se explica tocmai prin capacitatea lor de evocare a trecutului glorios al neamului.

   !


 


 

Puteti cauta si alte nume si semnificatia lor :

        Beatrice : Prenume feminin modern, imprumutat recent pe cale culta, din onomastica apuseana, Beatrice reproduce numele pers. lat. Beatrix, format pe baza adj. beatus, beata, ... :

          Belizarie : Prenumele masculin Belizarie, rar in epoca contemporana, pare a fi singurul nume de origine tracica care apare in onomastica noastra (in ultima vreme i se adauga ...