Home            Semnificatia numelui           Generalitati          Nume de baieti   
        Nume de fete                    Istoria numelor            Alegerea numelui 


Semnificatia numelui Barbara
 

   Prenume feminin modern, nu prea frecvent la noi, Barbara reproduce cognomenul latinesc Barbara, corespondentul feminin al lui Barbarus, ambele atestate frecvent incepind cu epoca imperiala. Semnificatia numelui era clara pentru romani: adjectivul si apoi substantivul barbarus insemna „strain" (toti neromanii erau barbari), la fel ca si in greaca de unde fusese imprumutat. Initial, gr. barbaros insemna „bilbiit", (cuvint indo-european, inrudit cu sanscr. barbaros, „bilbiiala", lat. balbus si, in sfirsit, cu rom. bilbii, bilbiit, bilbiiala) si desemna pe orice strain care vorbea o limba neinteleasa de greci, asemuita de acestia cu bilbiiala (sensul de „necivilizat" este ulterior, pluralul gr. barbaroi fiind aplicat initial tuturor populatiilor neelenice, desi multe dintre ele ajunsesera la un inalt grad de civilizatie). Odata cu aparitia crestinismului, barbarus era uneori folosit si cu sensul de „necredincios, necrestin", fiind deci sinonim cu paganus, devenit la noi pagin (initial acest cuvint insemna „satean" si era un derivat de la pagus „sat"). in ciuda acestui fapt, lat. Barbarus, Barbara si gr. Barbaros, Barbara devin nume personale frecvente in onomastica crestina si chiar calendaristice (ca si in alte cazuri, sensul cuvintului care sta la baza unui nume personal are prea putina importanta sau chiar este total ignorat, in onomasticonul religios patrunzind nume de martiri sau sfinti, nu cuvinte comune care ar putea contraveni dogmelor crestine). Foarte raspindit in Europa este cultul unei sfinte Barbara, considerata una dintre cele patru mari martire fecioare ale crestinismului (informatiile istorice asupra existentei ei sint nesigure; ar fi trait prin sec. 3 si ar fi originara din Nicomedia sau din Eliopole). inzestrata cu o serie de calitati, sfinta este considerata, in credintele populare, aparatoare impotriva fulgerelor si chiar patroana a artileriei (la italieni), protectoare a femeilor, pe care le poate scapa de boli (la germani) etc; ia romani exista o sarbatoare populara numita Barbura ( -> Barbu) cind exista obiceiul ca mamele sa-si „imbarbureze" copiii pentru a-i feri de „bubat" (varsat sau variola). Numele sarbatorii este vechi la romani si continua lat. Barbara; folosit probabil initial si ca nume de persoana (interesante reminiscente in onomastica pina acum doua secole), Barbara a fost inlocuit de gr. Barbara, ajuns la noi, prin intermediul slav, sub forma Varvara, Varvara, Virvara, Virvoara, Farvara, Virva, Varvaruca, Varuca etc; numele a fost popular, raspindit si destul de frecvent la romani, in epoca contemporana, sub influenta apuseana culta, a inceput sa fie folosit Barbara (mai rar Barbara), cu destula prudenta insa din cauza existentei cuv. barbar. # Barbala, aceeasi forma pentru toate limbile, la care se adauga formatia magh. Barbala si forma calendaristica Varvara la ortodocsii de rit grecesc.

   !


 


 

Puteti cauta si alte nume si semnificatia lor :

        Barbu : Stravechi nume de traditie romaneasca, frecvent si raspindit in toate regiunile tarii, Barbu a stat in atentia specialistilor nostri inca din secolul trecut. Ocupindu-se ... :

          Bartolomeu : Extrem de rar in onomastica noastra contemporana, Bartolomeu corespunde unui vechi nume pers. Bartalmaj de origine arameeana (facind parte din familia limbilor ...