Home            Semnificatia numelui           Generalitati          Nume de baieti   
        Nume de fete                    Istoria numelor            Alegerea numelui 


Semnificatia numelui Aurel
 

   Prenume frecvente in epoca contemporana, mase. Aurel, Aureliu, Aurelian si fem. Aurelia, Aureliana, sint imprumuturi pe cale culta, din vechea onomastica latina, reproducind numele pers. Aurelius si Aurelia, respectiv Aurelianus, Aureliana, Aurelius, la origine un derivat adjectival in ~ius care desemna descendenta din vechea si nobila ginta Aurelia, este atestat inca in epoca republicana si provine dintr-o forma anterioara Auselius. inca din antichitate, numele era considerat neroman; cunoscutul gramatic Festus sustinea originea sabina a lui Auselius (devenit, prin rotacism, Aurelius) si chiar il apropia de un cuvint care in limba acestei vechi populatii italice insemna „soare". Lingvistii moderni pornesc de la aceste observatii, aducind noi fapte in sprijinul originii italice. Numele soarelui in limba sabinilor trebuie sa fi fost *ausel refacut pe baza formei Usil, zeul soarelui la etrusci). Termenul sabin este considerat o contaminare a doua teme indo-europene care denumeau soarele: *aus (de unde provine lat. aurora, anterior *ausosa, auster, de aici austral, gr. aurion, anterior, *ausrion „miine", lituan. ausrd, sanscr. ushds „dimineata", germanicul *austo- si est „directia din care se ridica soarele") si *sauel-(din care provin lat. sol, solis si rom. soare, gr. helios sau eelios, din *sa-weliios, goticul sauil, irlandezul haul; dintr-o radacina indo-europeana paralela *sun- provine engl. sun, germ. sonne, olandezul zon, toate insem-nind „soare"). Aceasta explicatie ar incadra deci numele Aurelius in seria numelor teoforice (bine cunoscuta in antroponimia populatiilor vechi) si l-ar apropia de cultul unei divinitati solare italice. intru cit explicatia si argumentele filologice se circumscriu mai bine specificului sistemelor onomastice, etimologia propusa este preferabila celei care sustine ca Aurelius ar proveni din subst. aurum „aur". Din Aurelius,, cu sufixul lat. -anus, se formeaza cognomenul roman Aurelianus, atestat numai in epoca imperiala. Interesant de observat ca nume terminate in -anus erau purtate la inceput de copii adoptati (acestia primeau numele intreg al celui care ii adopta plus un derivat in -anus, de la numele vechii ginti din care acesta provenea: Caius Iulius Caesar Octavianus esto fiul adoptiv al lui Caius Iulius Caesar si provenea din ginta Octavia^ de unde Octavianus). in epoca imperiala, aceste nume in -anus se generalizeaza, devenind chiar independente; o buna parte din nobilii romani,, care purtau patru nume, erau cunoscuti mai ales prin ultimul, derivat in -anus. Din secolul trecut, sub influenta Scolii ardelene, in Transilvania incep sa fie folosite ca nume de botez, vechi nume din istoria romana (gentilice sau cognomene), intii cele care aveau un corespondent in calendar, apoi si nume laice. Adoptarea acestor nume, care marcheaza inceputul modernizarii onomasticii romanesti, era un mijloc de evitare a maghiarizarii numelor romanesti, larg practicata sub dominatia austro-ungara. in aceasta perioada, intra la noi Aureliu, abreviat Aurel, Aurelia, Aurel ian, Aureliana. Din Transilvania, unde se raspindesc si in mediul rural, numele latinesti patrund si in cele doua principate, de data aceasta ca o moda, fiind preferate pentru noutatea si valoarea lor de evocare. Formate in romaneste de la numele discutate, Aurica, Rica si Aurica, Rica, sint folosite astazi si ca prenume independente; in aceeasi situatie se gaseste si^hipoc. fem. Aura, considerat uneori fara nici un temei drept creatie romaneasca din subst. aur (prin etimologie populara, Aurel a fost considerat un diminutiv de la aur); Aura nu este decit un hipocoristic normal pentru Aurelia, lucru probat de existenta lui in limbi in care nu este posibila o derivare din aur, pentru simplul motiv ca acest cuvint este necunoscut. Alte hipocoristice uzuale sint Reln, Reia, Reli. # Engl. Aurelia, Aurelian, fr. Aurel, Aurele, Aurelie, it. Aurelio, Aurelia, Aureliano, Aureliana, sp. Aurel ian o, Aurelia, magh. Aurel, Aurelia,. Aurelian, rus. Aurel, Avrelii, Avrelian, Aurelia, Aurel in bg. si ser. este imprumutat de la romani O Din istoria Romei imparatii Marcus Aurelius Antonius (161 — 180), Lucius Domitius Aurelianus (270 — 275), cel care renunta in 274 la stapinirea Daciei, Caius Aurelius Valerius JDiocletianus (284 — 305), Aurelia, mama lui Cezar. ? Aurelia de G.

   !


 


 

Puteti cauta si alte nume si semnificatia lor :

        Aurora : Prenumele feminin modern Aurora reproduce lat. Aurora, numele zeitei diminetii in mitologia romana. Identica cu Eos a grecilor, „cea cu degete trandafirii", fiica ... :

          Avram : Raspindit in toata Europa, dar neatingind niciodata indici de frecventa prea ridicati, Avram, Abram, Abraham, este numele unui cunoscut si important personaj biblic. ...