Home            Semnificatia numelui           Generalitati          Nume de baieti   
        Nume de fete                    Istoria numelor            Alegerea numelui 


Semnificatia numelui Alexandru-Alexandra
 

   Prenume larg raspindite in Europa, si in afara granitelor ei, frecvente si cu o indelungata traditie, Alexandru si Alexandra reproduc vechile nume pers. gr. Aleksandros (gen. Aleksandru) si Aleksandra. Daca ras-pindirea si popularitatea numelui sint strins legate de faima celebrului rege si cuceritor macedonian, numele este cu mult mai vechi in onomastica Greciei antice, fiind atestat initial chiar in Iliada ca un alt nume al lui Paris, fiul lui Priam. Mult mai tirziu, in Descrierea Eladei de Pau-sanias, corespondentul fem. Aleksandra, apare ca supranume pentru Casandra, fiica lui Priam si sora lui Paris. incadrat intr-o bogata familie de vechi nume pers. compuse (Aleksarhos si Aleksikles, cunoscute inca de la Tucidide, Aleksidemos la Platon, Aleksikrates, la Plutarh etc), Aleksandros este interpretat, in mod curent, ca un compus din verbul alexo „a apara, a proteja" si subst. aner, gen. andros, „barbat, om" (element de compunere foarte frecvent in onomastica greaca). Semnificatia „care apara pe oameni" a compusului se potriveste intr-adevar atit lui Paris, cit si Casandrei, dar imediat se naste si intrebarea de ce numai lor; raspunsul il dau acei specialisti care considera ca, in Iliada, Aleksandros este o incercare de „grecizare" sau de „traducere" a numelui lui Paris, probabil de origine frigiana. in acest context de presupuneri, este interesanta o noua ipoteza emisa in legatura cu numele in discutie. in vechile limbi din Asia Mica, vorbite de populatiile preelenice, apare un nume pers. Alekshandu; probabil, preluat de greci, si necunoscindu-i-se semnificatia, acest vechi nume a fost modificat in Aleksandros, cu semnificatia clara, ca majoritatea numelor in uz (nu trebuie sa uitam ca epopeea homerica, ca si vechea mitologie greaca, contine multe elemente ale ono-matisicii preelenice sau neelenice, printre care si numele multor troieni). Atestat frecvent dupa epoca lui Alexandru Macedon, numele atinge o larga raspindire inca din epoca elenistica. Alexandru Macedon sau Alexandru cel Mare (356 — 323 i.e.n.), fiul lui Filip, educat de Aristotel, rege al Macedoniei, exceptional comandant de osti si mare cuceritor, unifica sub dominatia greaca o mare parte a lumii antice, raspindind in lumea mediteraneeana si orientala elementele culturii si civilizatiei grecesti (vechile izvoare grecesti mentioneaza 17 orase care in antichitate ii purtau numele, Alexdndreia; dintre acestea cel mai cunoscut este Alexandria, fondata in 332 — 331 i.e.n. de Alexandru Macedon, fosta capitala a Pto-lemeilor, renumita prin Farul (una dintre „cele sapte minuni ale lumii") si Biblioteca sa celebra; important centru cultural si religios al elenismului era cunoscut si prin renumitele scoli filozofice, denumite „alexandrine". Departe, ca timp si spatiu, de Grecia care 1-a creat, Alexandru isi recapata vechea popularitate si stralucire in cadrul civilizatiei apusene medievale. Elementul revitalizator este literatura, mai precis celebrul roman popular, cunoscut la noi sub numele de Alexandria, probabil, secole intregi, opera cu cea mai larga raspindire si cea mai larga audienta la un public foarte divers. Romanul lui Alexandru a luat nastere in lumea greaca a ultimelor secole dinaintea erei noastre si este atribuit istoricului Calistene din Olint (360—327 i.e.n.), participant la razboaiele lui Alexandru Macedon. O redactare de prin sec. 3 e.n., tradusa in latina in sec. 4—5 de Iulius Valerius, incepe sa circule in Asia si Europa raspindind legenda lui Alexandru cel Mare. Arabi si persani, sirieni si evrei, italieni, francezi si spanioli au cunoscut, interpretat si refacut in sute de feluri acest roman intr-adevar popular. Traducerea latina a lui Iulis Valerius apare citata inca din sec. 9 sub titlul De ortu, vita et obitu Alexandri Magni, iar in 1473 este tiparita pentru prima oara la Utrecht o traducere a italianului Leon. Romanul care a servit multa vreme in evul mediu, in scolile occidentale, drept carte de istorie, ajunge si la romani, probabil tradus la sfirsitul sec. 16, dupa o versiune slava de redactie sirbo-croata (este cunoscuta astazi la noi doar o copie din 1620). Traind multe secole intr-un mediu de cultura slavona, romanii au cunoscut Alexandria cu siguranta si inainte de traducerea ei; folclorul nostru, in care Alexandru apare ca un termen de comparatie ideal in materie de vitejie, nelipsit aproape din nici o conacarie sau oratie de nunta, aduce probe sigure in aceasta privinta. Vechea si indelungata influenta a cartii populare se resimte puternic si in domeniul onomasticii populare, in care circula, alaturi de numele in discutie, si altele de aceeasi provenienta. Nu trebuie insa sa limitam explicarea raspindirii, frecventei si numeroaselor forme sub care circula Alexandru la noi numai la influenta cartii populare. Intrat in inventarul crestin, purtat de nenumarati martiri si sfinti din primele secole ale erei noastre si devenit calendaristic, Alexandru cistiga o noua sansa de a se mentine in uz si de a se raspindi in lume. Patrunse in onomastica slava (la popoarele slave vecine atestarile diferitelor forme sint vechi si frecvente), numele ajung la noi, sint adaptate sistemului limbii si dau nastere unor forme noi, derivate cu diferite sufixe. Alexandru a fost in istoria noastra un nume traditional pentru domni, purtat de nu mai putin de 22 de domni ai celor' doua tari romanesti (primul a fost Nicolae-Alexandru, domn al tarii Romanesti incepind din 1352); in Letopisetul sau, cronicarul Grigore Ureche ne-a lasat o interesanta marturie in acest sens:,,... au ridicat domn pre Petre Stolnicul si-i schimbara numele de-i zicea Alexandru Voda, pre carele l-au poreclit Lapusneanu". Alaturi de mai vechile influenete bulgare, sirbo-croate sau ucrainene, nu trebuie omise nici cele maghiare sau, mult mai noi si putine, cele apusene. Dar, iata in continuare, o parte dintre „membrii" familiei numelui Alexandru, dintre care doar citeva au iesit din uz, dar apar ca nume de familie: Alecu, Aleea, Lec(u), Leca (atestat inca din 1235), Lexi, Lixandru, Lixandra Lixandruca, Druca, Lixandruta, Druta, Lisandra, Lisandru, Lisandrina, Sandru, Sandra, Alexandrin, Sandrin, Drinu, Alexandrina, Sandrina, Drina, Sandu, Sanda, Sandei, Sanducu, Ducu, Sandulet, Sandulache, Sandutu, Dutu, Sandru (din magh.), Sandre(a), Sandru, Sendrea, Olesca (din ucr.), Schindir (din turc. Iskender), Alaci (din ser.), Sandi, Sasa, Sura etc. # Engl. Alexander (cu hipoc. Sandy, Sanny), fr. Alexandre, germ. Alexander (cu hipoc. San-der, Xander), Alexandra, Alexandrine, it. Alessandro, Alessandra (cu hipoc. Sandro, Sandra, Sandrino, Sandrina), sp. Alejandro, Alejandra, magh. Sandor, Alexandra, Szandra, bg. Aleksandar, Aleksandra, rus. Aleksandr, Aleksandra (hipoc. curente Sanea, Sasa, Sura, Leksa etc), Aleksandrin, Al ek sandrin a etc.

   !


 


 

Puteti cauta si alte nume si semnificatia lor :

        Alexe : inca dintr-o epoca foarte veche, grecii foloseau numele personale Alexas (atestat la Plutarh), Alexias (atestat la Xenofon, Teofrast), Alexis (la Aris-totel), ... :

          Alice : Prenume fem. nu prea frecvent la noi, Alice este un imprumut modern din onomastica apuseana; noutatea numelui este probata si de faptul ca el nu este inca adaptat ...